Traseul Revoluției din 1989 în Timișoara

Amplasarea și specificațiile intervenției pentru această zonă sunt evidențiate în imaginea de mai jos.

Actualizare în urma procesului de consultare

Text placă

EU AM AJUNS ACASĂ, DAR EL NU.[1]

Text bandă

Autoritățile au făcut tot posibilul să ascundă urmele atrocităților din 17 și 18 decembrie 1989. În acest scop, patruzeci și trei de cadavre au fost sustrase de la morga Spitalului Județean Timiș și incinerate la București, iar alte zece au fost îngropate în Cimitirul Eroilor.

Platformă

Pentru a șterge urmele atrocităților din 17 și 18 decembrie 1989, la ordinul Elenei Ceaușescu, 43 de cadavre ale celor care fuseseră uciși la Timișoara au fost sustrase din Morga Spitalului Județean Timiș. Acestea au fost transportate la București pentru a fi incinerate în noaptea de 19 spre 20 decembrie la Crematoriul Cenușa, în cadrul unei operațiuni numite codificat Trandafirul sau Acțiunea Vama.[2] Cenușa a fost aruncată pe raza localității Popești-Leordeni, într-o gaură de canal. În lipsa cadavrelor, autoritățile doreau să lanseze zvonul că oamenii au trecut fraudulos frontiera.[3] Conform cărții procurorului Romeo Bălan dedicată victimelor Revoluției, mai multe documentele referitoare la aceste cadavre au fost distruse.[4] Acest lucru a făcut deosebit de dificilă atât stabilirea identității victimelor, cât și a numărului lor.[5]

Alte 9 cadavre au fost înhumate în data de 28 decembrie 1989 într-o groapă comună din Cimitirul Eroilor, și un alt cadavru a fost înhumat separat, în același cimitir, autoritățile motivând decizia prin faptul că acestea nu fuseseră revendicate de familii până la acea dată.[6] Înainte de înhumare pentru fiecare dintre cele zece cadavre au fost întocmite fișe care cuprindeau fotografii, rezultatele examinărilor, precum și o descriere fizică și a bunurilor aflate asupra acestora.[7] Pornind de la acestea, câteva familii au reușit să-și identifice rudele și au cerut exhumarea cadavrelor, care a avut loc în luna ianuarie 1990.[8] Cea mai tânără dintre victimele descoperite aici avea 13 ani și a fost ucisă pe Calea Lipovei, foarte aproape de Cimitir,[9] tot aici fiind descoperit și cadavrul unuia dintre tinerii uciși pe treptele Catedralei, în data de 18 decembrie 1989. În 17 decembrie în această zonă s-a deschis focul împotriva unei coloanei de manifestanți care se deplasa spre centrul orașului și aici s-au înregistrat mai mulți morți și zeci de răniți, între aceștia numărându-se copii și femei.[10]

MĂRTURII

• Mariana Simicin, soția lui Nicolae Simicin, ucis în Calea Lipovei și descoperit în groapa comună din Cimitirul Eroilor: „Duminică, 17 decembrie am mers spre casă. În zona complexului alimentar din Calea Lipovei am ajuns din urmă coloana demonstranților. La un moment dată s-a deschis focul asupra lor. În învălmășeala care s-a produs, ne-am pierdut. Eu am ajunsă acasă, dar el nu. De atunci tot îl așteptăm într-una, eu și cei doi copilași ai noștri, unul de patru ani, celălalt de opt ani.”[11]
• Cristina Boțoc: „Sora mea a vrut să fugă, a vrut să intre într-un bloc și a fost împușcată la câțiva metri de intrarea în bloc. Toată lumea s-a retras și după ce au mai încetat focurile, au mers și au pus-o pe o bancă. A fost transportată cu o Salvare la Clinici [Spitalul Clinicile Noi – n.n.]. Au fost persoane care au fost cu ea în Salvare, eu cunosc o doamnă care a fost rănită în picior.”[12]
• Maria Boțoc, mama Luminiței Boțoc, fetița de 13 ani ucisă în calea Lipovei și găsită în groapa comună din Cimitirul Eroilor: „Abia după data de 14 ianuarie 1990, când au găsit fetița în groapa comună din Cimitirul Eroilor, am primit actele de deces din care rezultă căci a fost împușcată în inimă.”[13]
• Mărturia lui Ion Coman în timpul Procesului Revoluției de la Timișoara: „Emil Bobu mi-a spus că părerea lui și a tovarășei (E. Ceaușescu) este ca morții să fie incinerați. I-am spus că este o problemă deosebită și că după câte știu, crematoriul uman nu există decât în București. Am mai ridicat obiecția că nu vom putea justifica dispariția oamenilor în fața familiilor lor. Bobu mi-a răspuns că Timișoara fiind oraș de graniță, puteam să sugerăm familiilor respective că persoanele care fuseseră împușcate, fugiseră în realitate peste graniță. L-am rugat să se gândească foarte bine la această problemă deoarece este cu totul deosebită. Mi-a răspuns ca va reveni. Cred că acest telefon a fost dat pe la ora 18,00. Imediat după telefonul lui Emil Bobu, l-am sunat eu pe Silviu Curticeanu spunându-i că Emil Bobu îmi cere să incinerez morții și atrăgându-i-i atenția că este o problemă gravă.”[14]

[1] Maria Simicin, în Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II-a, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 140.

[2] Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției de la Timișoara 1989, Cronologia și victimele revoluției, Vol. I, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2014, 79. Mai multe informații despre cum s-a desfășurat operațiunea în Romeo Bălan, Victimele revoluției: Timișoara 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 46-54; Gino Rado (coord.), Procesul de la Timișoara, Audierea în cadrul urmăririi penale a celor 21 + 4 inculpați, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2013.

[3] Romeo Bălan, Victimele revoluției: Timișoara 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 49.

[4] Romeo Bălan, Victimele revoluției: Timișoara 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, 58.

[5] Romeo Bălan, Victimele revoluției: Timișoara 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, 58. Pentru mai multe informații despre acest subiect vezi Gino Rado (coord.), Procesul de la Timișoara. Audierea în cadrul urmăririi penale a celor 21+4 inculpați, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2013.

[6]Groapa comună din cimitirul eroilor descoperită în ianuarie 1990 – Blogul lui Marius Mioc (wordpress.com) (Link extern) accesat 28.08.2022; Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie 89 în Timișoara, 2015, p. 31.

[7] Romeo Bălan, Cimitirul Eroilor, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 97.

[8] Romeo Bălan, Cimitirul Eroilor, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 97-101.

[9] Romeo Bălan, Cimitirul Eroilor, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 98-100.

[10] Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Timișoara, 2016, p. 42; Romeo Bălan, Victimele Revoluției. Timișoara 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 29.

[11] Maria Simicin, în Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II-a, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 140.

[12] Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie 89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 31.

[13] Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie 89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 70.

[14] Gino Rado (coord.), Procesul de la Timișoara. Audierea în cadrul urmăririi penale a celor 21+4 inculpați, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2013, p. 14.