Traseul Revoluției din 1989 în Timișoara

Amplasarea și specificațiile intervenției pentru această zonă sunt evidențiate în imaginea de mai jos.

Actualizare în urma procesului de consultare

Text placă

ȘI AU TRAS. NU NE AȘTEPTAM SĂ FIM ÎMPUȘCAȚI.[1] 

Text bandă

În apropierea acestei zone, în data de 17 decembrie 1989, o femeie a fost călcată de un blindat, devenind prima victimă a revoluției. Spre seară forțele de ordine au deschis focul asupra unui grup de oameni care manifestau pașnic în zona Podului Decebal – Băile Neptun. Patru persoane au fost împușcate mortal și peste douăzeci au fost rănite.

Platformă

În apropiere de podul Decebal în data de 17 decembrie, Irma Rozalia Popescu a fost călcată de un blindat, devenind prima victimă a Revoluției Române.[2] În zona Podul Decebal – Băile Neptun, în seara zilei de 17 decembrie 1989, o coloană de demonstranți dorea să treacă podul pentru a merge spre Comitetului Județean de Partid și spre sediul Miliției.[3] Aceștia erau pașnici și scandau „Armata e cu noi!”.[4] Accesul spre Județeana de Partid era blocat de un dispozitiv de militari și de trupe de securitate. Pe pod se aflau tancuri și transportoare blindate, iar zona era survolată de un elicopter.

Oamenii și-au dat seama că nu au șanse să treacă de forțele de ordine, prin urmare au încercat să poarte un dialog cu aceștia. Atunci când s-a deschis focul, manifestanți au crezut că se trage cu muniție de manevră și doar când au început să cadă primii dintre ei, au realizat că se trăgea cu muniție de război.[5]

Mărturiile celor prezenți la evenimente vorbesc despre solidaritate, oamenii s-au apărat unii pe alții cu propriile trupuri și s-au ajutat reciproc pentru a scăpa din fața gloanțelor.[6] Ca urmare a deschiderii focului patru persoane au fost împușcate mortal și peste douăzeci au fost rănite.[7] În coloana de demonstranți se aflau mulți tineri. [8]

MĂRTURII

• Corina Untilă mărturisea: „Au fost discuții între comandantul de acolo și oameni și comandantul ne-a spus „plecați acasă, oameni buni, ce vreți să faceți, n-o să puteți trece de noi”. Țin minte că atunci s-a hotărât, ne-am luat toți de braț și am început să cântăm „Deșteaptă-te, române!” și am înaintat înspre ei. Și au tras. Nu ne așteptam să fim împușcați. La un moment dat, s-a creat acolo un vacarm foarte mare. Eu eram cu un coleg de la liceu și mi-a zis hai să sărim gardul, dar era foarte înalt, nu aveam cum să-l sar. Și în momentul în care m-am întors spre el să-i spun că nu am cum să sar gardul, țin minte că atunci am și fost împușcată, am simțit că a intrat în mine glonțul. Mi-a atins ficatul și un plămân, prin coasta unsprezece a intrat, am pus mâna la spate, am văzut că am sânge și îmi spuneam m-au împușcat, dar în momentul ăla cred că am avut un șoc, pentru că eu stăteam mai departe în picioare și se trăgea. Și cineva m-a tras de mână ca să mă culce la pământ, să nu mă lovească și alte gloanțe. Țin minte că la un moment dat un glonț mi-a luat papucul. Pe mine m-a dus la spital un domn cu un Oltcit, am fost patru răniți în mașină. În față era un bărbat cu cinci gloanțe în el. În spate era o femeie împușcată în cap, a și murit, și lângă mine mai era un băiat care a fost împușcat, îi intrase glonțul pe sub bărbie și ieșise prin obraz și curgea sânge. Și eu cu el aveam grijă să nu pătăm mașina omului.”[9] 
• Mărturia lui Adrian Kali care în timpul evenimentelor de la Podul Decebal – Băile Neptun a fost rănit cu două gloanțe: „Era un elicopter deasupra noastră... La un moment dat am auzit că se trage. Când m-am apropiat am văzut niște siluete întunecate apoi un tanc cu flacăra ieșind de la gura țevii. Făcusem armata la tancuri și am zis „gata, ăștia trag cu gloanțe adevărate”. Am sărit pe prietenii mei, jos. Ne-au luminat cu un reflector și trăgeau din tanc. Pe mine m-au împușcat din tanc. Cum stăteam unii peste alții mi-au tras la cap și cum eu eram în alb, eram o țintă sigură. Atunci m-au împușcat prima oară. Am simțit așa cum ai simți un picior în spate. Am strigat: „nu trageți, suntem frații voștri”, la care răspunsul a fost „frați pi dracu!” și au început să tragă. Era 17 decembrie. Am văzut că prietenul și-a ridicat capul și în momentul ăla am sărit pe el și atunci m-au împușcat a doua oară. M-am ridicat și am luat-o la fugă. Efectiv, călcam pe oameni.”[10]
• Lengyel Daniela: „Subsemnata Lengyel Daniela, de 16 ani...elevă clasa a X- a Liceul Industrial nr.7 ... În seara zilei de 17 XII 1989, pe la orele 21.00, venind într-un grup mai mare de manifestanți pe B-dul Pârvan dinspre Ștrandul Termal spre Băile Neptun. Când am ajuns la Podul Neptun, acolo erau mai multe rânduri de militari. Nu pot preciza cine și cum a tras, dar în aceste momente s-a deschis foc asupra manifestanților, căzând mulți la pământ și astfel și eu am fost împușcată în piciorul stâng.”[11]
• Bânciu Ioan a fost martorul uciderii soției sale: „Văzând că începe să se tragă, noi, eu cu soția am intenționat să ne salvăm și să fugim spre gardul Parcului Tineretului. În acel moment, soția mea a fost împușcată în spate, mai sus de coapsa stângă. Am luat măsuri și am transportat-o pe soția mea cu un autoturism proprietate personală la Spitalul Județean, unde când am ajuns un medic mi-a spus că soția a decedat.”[12]
• Aurel Sanislai: „M-am alăturat și eu scandând cu ei „Noi suntem poporul!”. În apropierea Catedralei s-a deschis focul. Am luat-o la fugă spre pod. Voiam să ajungem în Piața Maria unde știam că sunt alți demonstranți. Întunericul era străpuns de trasoare. Unele în sus, altele în plin. Lângă mine auzeam câte un geamăt scurt. Parcă eram mai puțini. În față era podul. După pod ai noștri. Fugeam parcă de un secol. Din asfalt săreau scântei. Am ajuns la pod. Podul era curbat. Încă 20 de metri și ieșeam din raza tirului. Câte sute de gloanțe au trecut pe lângă mine fără să mă lovească? În fața mea fugea o tânără cu părul în vânt. Încercam să o protejez cu trupul meu. A căzut fulgerată de o rafală. Am îngenuncheat lângă ea și am întors-o cu fața spre mine. Era împușcată în cap. Până la viață mai avea câțiva pași. Mai târziu am aflat că fata împușcată pe pod se numea Slobodanca Iezici și avea 21 de ani.”[13]
• Octavian Rotaru, mărturie în Procesul Revoluției de la Timișoara: „La un moment dat am auzit rafală de automat care pur și simplu ne-a speriat pe toți. În momentul acela când am auzit că se trage m-am întors cu spatele către locul de tragere și m-am aruncat pe burtă. Am simțit o arsură în picior, după aia mi-am dat seama că am fost împușcat. După ce s-au terminat rafalele cu toate categoriile de armament care erau: pistoale, pistoale mitralieră, probabil mitraliere grele, în dreapta mea am văzut o fată cu capul spart. Era pe spate împușcată în zona gâtului, sau creierului mic, nu mai știu, iar în dreapta, pe șosea, am văzut un băiat împușcat în spate, care bineînțeles nu se mai mișca sau să dea vreun semn de viață”[14]

[1] Mărturia Corinei Untilă, în Revoluție 30. Corina Untilă, eleva împușcată pentru libertate (pressalert.ro), accesat 13.10.2022.

[2] Romeo Bălan, Victimele revoluției: Timișoara - 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 23, Adrian Kali, Timișoara. Generația revoluției între mit și realitate, Ed. IRRD, București, 2016, p. 35.

[3] Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 71.

[4] Romeo Bălan, Victimele Revoluției de la Timișoara - 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 21-23; Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie 89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 16; Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie 89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 109.

[5] Romeo Bălan, Victimele Revoluției: Timișoara - 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 21-23; Titus Suciu, Vasile Bogdan, Candelă împotriva timpului, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 39.

[6] Titus Suciu, Vasile Bogdan, Candelă împotriva timpului, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 40.

[7] Radu Ciobotea, După revoluție, târziu..., Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995, p. 16; Romeo Bălan, Victimele Revoluției de la Timișoara - 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 22; Gino Rado, 17 Dec. – Podul Decebal, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, , Timișoara, 2016, p. 73.

[8] Arhiva Asociației Luptătorilor Timișoreni Arestați la Revoluție (A.L.T.A.R.) din Timișoara, Fond fișe arestați, Declarație: Borşoş Andreea. Elevi-timisoreni-in-Decembrie-1989-I.docx (live.com), accesat 20.08.2022.

[9] Pentru declarațiile Corinei Untilă vezi: Revoluție 30. Corina Untilă, eleva împușcată pentru libertate (pressalert.ro), accesat 13.10.2022; Arhiva Memorialul Revoluției din Timișoara, Fond Documentar, Dosar 388/p/1991, vol. II apud. Elevi-timisoreni-in-Decembrie-1989-I.docx (live.com), accesat 13.10.2022.

[10] Declaratie-Kali-Adrian.docx (live.com) accesat 28.08.2022. MemoriaTimisoarei.ro - Remember `89 - Marturii inregistrate la 7 ani de la Revolutia din 1989.

[11] Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie 89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 131.

[12] Procuror militar general (r) Romeo Balan: Identificarea victimelor incinerate ale revoluţiei timişorene – Blogul lui Marius Mioc (wordpress.com) accesat 28.08.2022; Romeo Bălan, Victimele revoluției: Timișoara - 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 70.

[13] Radu Ciobotea, După revoluție, târziu..., Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995, p. 48.

[14] Octavian Rotaru, Decembrie Roșiu, ep. 4, https://www.youtube.com/watch?v=bxtSCNrgkaU, min: 21:38.