Traseul Revoluției din 1989 în Timișoara
Consultare publică (etapa de proiectare/DALI) 21 dec- 21 ian
Amplasarea și specificațiile intervenției pentru această zonă sunt evidențiate în imaginea de mai jos.
Actualizare în urma procesului de consultare
Text placă
... ERA O BĂTĂLIE, NOI [ERAM] CU MÂINILE GOALE...[1]
Text bandă
În 17 decembrie 1989, în Piața Sfântul Gheorghe (fosta Piață Vasile Roaită), confruntările violente între forțele de ordine și demonstranți s-au acutizat. Cei ieșiți în stradă, neînarmați, au înfruntat militarii fără frică și cu speranța solidarizării celorlalți timișoreni.
Platformă
Duminică, 17 decembrie 1989, oamenii au ieșit în stradă din toată Timișoara. Lumea s-a adunat în fața Catedralei. După defilarea famfarei militare, mii de protestatari, scandând „Armata e cu noi!”, „Noi suntem poporul!”, „Pe cine apărați?” „Jos Ceaușescu!”, „Jos dictatura!”, „Vrem libertate!”, „Vrem alegeri libere!”, s-au îndreptat spre Piața Libertății, la Comenduirea Garnizoanei Timișoara, apoi spre Căminele Studențești și de acolo spre Comitetul Județean de Partid. În Piața Operei, în Piața Maria, în fața hotelului Continental, la Comitetul Județean de Partid și la Primărie au fost masate trupe înarmate ale Ministerului de Interne și ale Ministerului Apărării Naționale, care trebuiau să oprească înaintarea manifestanților către aceste obiective.[2] Are loc o confruntare violentă în fața județenei, iar o parte a manifestanților a fost împinsă de trupele de intervenție, sprijinite de mașini blindate și tancuri, spre Piața Sfântul Gheorghe (fosta Vasile Roaită) și spre Piața Libertății.[3] Începând cu ora 14.30 armata intră în stare de luptă.[4]
În apropierea magazinului Bega lumea era gonită de amfibii și blindate. Huruitul tancurilor răsuna pe străzi, în timp ce acestea treceau în viteză prin mulțime.[5] În apropierea magazinului Bega lumea era gonită de amfibii și blindate. Huruitul tancurilor răsuna pe străzi, în timp ce acestea treceau în viteză prin mulțime.[6]
În zona Pieței Sfântul Gheorghe s-au spart vitrinele magazinelor, s-a dat foc unor chioșcuri din zonă, au fost aruncate pietre și alte obiecte, și s-au folosit sticle incendiare.[7] Oamenii s-au deplasat spre Piața Libertății unde confruntările au continuat și, nu la multă vreme după aceste evenimente, se trăgeau deja primele focuri de armă împotriva demonstranților.
MĂRTURII
- Traian Orban vorbește despre evenimentele din Piața Sfântul Gheorghe și din Piața Libertății, unde a și fost rănit în ziua de 17 decembrie: „Noi ne-am retras înspre Piața Sfântul Gheorghe, pe unde era Bega, au venit după noi. Se riposta cu pietre, cu bucăți de obiecte. N-au reușit, dar apoi în masa de manifestanți au intrat tancurile și TAB-urile care veneau în viteză. Era o bătălie, noi cu mâinile goale și ei cu aceste mijloace. Nu se trăgea în perioada respectivă.”[8]
[1] Traian Orban, în MemoriaTimisoarei.ro - Remember `89 - Marturii înregistrate la 7 ani de la Revoluția din 1989, accesat 30.09.2022.
[2] Radu Ciobotea, După Revoluție, târziu..., Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995, p. 32.
[3] Miodrag Milin (coord.), Procesul de la Timișoara, vol. V, Editura Mirton, Timișoara, 2007, p. 2683.
[4] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. a II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 72.
[5] Miodrag Milin, ’89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 267; Florin Medeleț, Mihai Ziman, O cronică a Revoluției din Timișoara, 16-22 decembrie 1989, tiraj II/ ed. I, Muzeul Banatului, Timișoara, 1990, p. 12; Traian Orban, MemoriaTimisoarei.ro - Remember `89 - Marturii înregistrate la 7 ani de la Revoluția din 1989, accesat 30.09.2022.
[6] Miodrag Milin, ’89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 267; Florin Medeleț, Mihai Ziman, O cronică a Revoluției din Timișoara, 16-22 decembrie 1989, tiraj II/ ed. I, Muzeul Banatului, Timișoara, 1990, p. 12; Traian Orban, MemoriaTimisoarei.ro - Remember `89 - Marturii înregistrate la 7 ani de la Revoluția din 1989, accesat 30.09.2022.
[7] Florin Medeleț, Mihai Ziman, O cronică a Revoluției din Timișoara, 16-22 decembrie 1989, Muzeul Banatului Timișoara, tiraj II/ ediția I, aprilie 1990, Timișoara, p. 12; Interviu realizat de Adrian Onica la Timișoara în 4 aprilie 1997, cu Traian Orban, Declaratie-Traian-Orban.docx (live.com) accesat 28.08.2022.
[8] Interviu realizat de Adrian Onica la Timișoara în 4 aprilie 1997 cu Traian Orban, Declaratie-Traian-Orban.docx (live.com) accesat 28.08.2022, o variantă similară în Marius Mioc, Revoluția de la Timișoara prin mărturii, Editura Partoș, Timișoara, 2019, p. 104.
Puteți transmite opinia dvs. în secțiunea comentarii de mai jos după conectarea în cont. Pentru a vă crea un cont mergeți în colțul din dreapta sus la secțiunea Înscrie-te.
Vă rugăm oferiți referințe dacă ne transmiteți sugestii de modificări pentru a le putea analiza în detaliu.
Raportează o problemă
Este acest conținut neadecvat?
Închide dezbaterea
Care este rezumatul sau concluzia acestei dezbateri?
5 comentarii
Ideea este binevenita si va felicit.
Este foarte important pentru oras, pentru turisti ( din tara sau straini ) sa stie si sa-si aminteasca ca la Revolutie timisorenii si-au dat viata, au luptat pentru libertate, intr-un mod dramatic, in niste conditii oribile. Erau zile reci, intunecate, lumea era ingrozita, atmosfera morbida literalmente.
Nu trebuie sa uitam pentru aceste trairi si fapte ne definesc, ne unesc si ne dau incredere si putere in viitor, pentru ca daca acesti oameni s-au luptat si au reusit sa castige o lupta care parea imposibila atunci si noi sau generatiile care vor veni vor putea infrunta orice obstacol.
E o sursa enorma de inspiratie dpmdv, o comoara a istorie timisorene, romane, europene, umane si trebuie cinstita cu mare atentie.
De aceea am maimulte propuneri si ma voi extinde in mai multe comentarii pentru ca 1000 de caractere nu ajung .
Locatiile sunt alese bine dar mai sunt si alte locatii care nu trebuie nicidecum uitate.
Pe scarile Catedralei au fost masacrati un grup de copiii, impuscati. In textele de pe locatii trebuie sa fie amintite ( cum dealtfel in textele propuse faceti foarte bine ) detaliile dramatice - usile catedralei erau inchise, nu au fost deschise.
Tocmai aceste detalii descriu pe scurt si redau drama Revolutiei si nu trebuie neglijate.
La spitale au fost dusi revolutionari batuti, raniti , care au murit in conditii misterioase. La spitalul militar nu au fost primite decat cadrele militare.
La sediul Militiei/Securitatii au fost dusi in arest, batuti sau omorati revolutionari.
Aceste memoriale , poate a 2-a sansa sa comemoram Revolutia dupa primul val de placute si statui - nu cele mai reusite dpmdv, ne da oportunitatea ( nu stiu cand se vor mai face alte memoriale ) sa ne asiguram ca acele trairi, dramele , tragedia, curajul, nedreptatea, unitatea , triumful sunt transmise clar mai departe.
De aceea dpmdv artistica acele verde e total neinspirat si nu are nici o legatura cu Revolutia. Culorile trebuie sa aduca aminte de ce s-a intamplat atunci. Era decembrie, rece, intunecat. Cetatenii, ingroziti, orasul era inchis. Pe strazi , in aceste locuri, se tragea, se scanda, era sange, cioburi, urme de senile si tuburi de gloante.
Ca si locatar in Pta Sf Gheorghe am vazut cu ochii mei cum protestatarii aruncau cu cocktaiuluri Molotov in Tab-uri. Au spart Bega Mica, au luat borcane si sticle goale , au deschis portbagajele la Dacii si au tras benzina. Tab-uri in flacari , oameni calcati de vii de TAB ( mama unui coleg de scoala ).
Vom trece o culoare verde sau vom folosi rosu de la sange , galben de la flacari , negru de la atmosfera sumbra ca in picturile lui Goya ?
Las artistii sa vina cu propuneri mai bune , sunt convins ca vor gasi. Puneti cate o imagine alb negru sa vedeti cat de infometati, hotarati, saraci, nebuni eram.
Puteti face un print pe jos cu acele imagini.
Ar mai fi multe de zis.
Recomadarile mele pentru cei implicati :
Edili - aceste memoriale vor ramane pentru zeci, sute de ani. Remarcati-va prin faptul ca ati lasat in urma mandatului dvs. niste memoriale pentru oras din care reiese clar si se transmite emotia acelor trairi catre oameni.
Artisti - aveti sansa sa creati ceva care intr-adevar va conecteaza cu natura umana - drama, moartea, nedreptatea, disperarea, lupta, incredibilul triumf - mai mult ca orice design sau print pe care-l veti face - care va avea o expunere enorma si o tema importanta pentru Timisoara, Romania , Europa si umanitate in general.
PS.
Discutati cu locatarii din acele locatii, cu asociatile Revolutiei, veti afla multe detalii interesante, care merita trecute in acele texte , chiar daca succint.
Istoria va fi memorata si insuflata asa cum o veti reda.
Ar mai trebui o virgulă între "militarii" și "fără frică"
Se încarcă comentariile...