Traseul Revoluției din 1989 în Timișoara
Consultare publică (etapa de proiectare/DALI) 21 dec- 21 ian
ZONA PIAȚA VICTORIEI (2 locații)
Amplasarea și specificațiile intervenției pentru această zonă sunt evidențiate în imaginea de mai jos.
Actualizare în urma procesului de consultare
Catedrala ortodoxă
Text placă
ÎN FAȚA MEA AU CĂZUT 5, 6, 7...[1]
Text bandă
Piața Victoriei a fost unul dintre punctele fierbinți ale evenimentelor din Timișoara, în decembrie 1989. În zilele de 17 și 18 decembrie, cincisprezece persoane au fost ucise și treizeci și nouă au fost rănite în zona Catedralei ortodoxe și pe străzile din apropiere. Alte nouă persoane au fost ucise și treisprezece au fost rănite în zona Operei.
Platformă:
Piața Victoriei a fost încă din data de 16 decembrie 1989 unul din locurile importante în care timișorenii se adunaseră pentru a protesta împotriva regimului comunist. După ce au fost respinși din Piața Maria, o coloană de manifestanți a plecat, unindu-se cu cei care veneau dinspre zona Soarelui, la Căminele Studențești și de acolo au plecat la Catedrală, unde au scandat lozinci împotriva regimului comunist.[2] După mărturiile celor prezenți, la îndemnul lui Sorin Oprea, atunci s-a stabilit că acesta va rămâne un punct de întâlnire și pentru zilele următoare.[3] De aici au pornit apoi spre Piața Dacia și Piața 700. Coloana a fost anihilată în fața hotelului Timișoara, în dimineața de 17 decembrie 1989.
În urma protestelor din 16 decembrie, Nicolae Ceaușescu ceruse ca în ziua următoare, începând cu ora 10.00, armata să defileze pe străzile orașului pentru intimidarea demonstranților.[4] Ca răspuns, mii de timișoreni au inundat străzile, iar la prânz centrul era plin de lume care huiduia și cânta „Deșteaptă-te române!”.[5] Aproximativ 4000-5000 de oameni au pornit din Piața Victoriei spre Județeana de Partid, și au luat cu asalt clădirea.[6]
Ca o reacție la situația din Timișoara, Nicolae Ceaușescu a ordonat ca toate trupele să fie înarmate cu muniție de război și a decretat starea de necesitate în județul Timiș. În caz de conflict ordinul era să se tragă foc de avertisment în aer și apoi să se tragă la picioare.[7] Dispozitive militare blocau intrările în principalele piețe ale orașului, și mai multe efective au fost trimise să apere cele mai importante obiective strategice din oraș.
În Piața Victoriei timișorenii scandau lozinci împotriva regimului comunist, o parte dintre ei devastând magazinele din zonă. Aproape de Operă, în fața unei librării, au aprins un foc din cărțile de propagandă ale cuplului dictatorial.[8] Demonstranții au încercat să rupă un cordon de militari care apăra perimetrul din jurul Catedralei, însă fără a avea succes.[9]
În jurul orelor 16.30-17.00 în Timișoara a început represiunea asupra demonstranților, mai întâi în Piața Libertății, apoi în Piața Operei, în dreptul Catedralei Ortodoxe și în zona Primăriei. La început au fost focuri de avertisment, în timp ce oamenii scandau: „Nu fugiți!”, „Nu fiți lași!”, „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!”, „Soldați, nu trageți în frații voștri!”, „Și voi sunteți copiii noștri!”, apoi s-a tras direct, cu muniție de război, în direcția protestatarilor. Cei mai mulți au încercat să se adăpostească în blocurile din apropiere, sau au alergat pe străzile adiacente.[10] Conform datelor oferite de Romeo Bălan, procuror în procesul Revoluției de la Timișoara, în zona Catedralei ortodoxe au fost împușcate mortal douăsprezece persoane și peste treizeci au fost rănite, iar în apropierea Operei nouă persoane au fost ucise și treisprezece au fost rănite.[11] Un episod dramatic a avut loc aici și în după-amiaza zilei de 18 decembrie 1989, când s-au tras focuri de armă din două transportoare blindate asupra unui grup de tineri pașnici, care țineau lumânări în mână, cântau și scandau lozinci anticomuniste pe treptele Catedralei. În zona catedralei trei persoane au fost împușcate mortal și cinci au fost rănite.[12]
MĂRTURII
- Mărturie Sorin Oprea: „La catedrală m-am urcat pe trepte până sus și le-am vorbit din nou rugându-i să mă urmeze pe traseul pe care l am propus: Opera, pe lângă Modex, prin fața muzeului, pe lângă hotelul Continental peste podul Michelangelo până în complexul studențesc și retur. Motto-ul demonstrației era "VENIȚI LA CATEDRALĂ". Oamenii veneau din toate părțile și rândurile se îngroșau văzând cu ochii. Am ținut cuvântări: la Operă, pe podul Michelangelo, în complexul studențesc, unde am avut cel mai frumos și puternic speech din toate care le am avut. I-am rugat pe adulți să aibă grijă de copii, care erau foarte mulți, să nu iasă din coloana, le-am spus că nu mai este cale de întoarcere, și că misiunea noastră este să ridicam orașul să demonstreze contra dictaturii. De la înălțimea platformei trafo care se mai află și astăzi tot acolo. Când le-am vorbit am realizat ca eram o forță 9-10 000 de oameni se aflau în fața mea. Ne-am reîntors la Catedrală, dar pe o altă rută, prin fața Universității de Vest, pe podul Mihai Viteazul, s-au podul de piatră cum îi spun eu. Aici le-am ținut penultima cuvântare, când m-am urcat pe unul din stâlpii de la capul podului. Ajunși din nou în fața catedralei le-am ținut ultima cuvântare îndemnându-i să se îndrepte către Circumvalațiunii, pe fosta Republicii și de acolo către Aradului, Lipovei, Buziașului, iar spre dimineață să ne vedem cu toți la Catedrală. Nu am mai reușit să ne terminăm parcursul, deoarece după cum se știe în Circumvalațiunii am fost atacați și s-au operat mai mult de 700 de arestări. Cu toate arestările făcute, mesajul nostru "VENIȚI LA CATEDRALĂ" a fost transmis pentru că a doua zi, în 17 decembrie nu mai era picior de om la Tőkés, iar Piața Victoriei, și în fața Catedralei era plin de oameni.”
- Mărturia lui Chiu Adrian , de 16 ani în decembrie 1989: „... a apărut o mașină de pompieri militari și soldații au coborât din mașină și au venit să ne îndepărteze. Doi dintre soldați erau înarmați, iar ceilalți vreo 3 – 4 pe care nu i-am văzut să fi fost înarmați au început să stingă un foc din preajma Agenției Poli. Am observat atunci că unul dintre cei doi soldați care erau înarmați s-a ascuns după un stâlp și a tras în mulțime rănind mai multe persoane printre care şi pe mine.”[13]
- Mărturia Paraschivei Vinţan, elevă în clasa a XI-a în decembrie 1989: „Aflându-ne în zona restaurantului Bulevard, împreună cu alte persoane am înaintat spre un grup de oameni înarmați și îmbrăcați în haine kaki aflat în fața noastră. Sora mea și alte persoane le-au explicat oamenilor în haine kaki și înarmați faptul că vrem să mergem acasă și pentru aceasta trebuia să trecem pe acolo. Ei ne-au avertizat să nu înaintăm, deoarece au primit ordin să tragă. Noi am înaintat, iar la o distanță de circa 10 metri de oamenii în haine kaki și înarmați am fost împușcată în gamba dreaptă.”[14]
- Sorin Oprea: „În stânga și dreapta Operei au venit două TAB-uri și în spatele lor erau persoane îmbrăcate în combinezoane negre... trăgeau și strigau: " înapoi, înapoi, înapoi!"... un bătrân a picat jos...nici atunci...a tras spre un bec...atunci am realizat că trag cu muniție adevărată....a tras o rafală spre mine, socrul meu a reușit să mă tragă spre colț...dar m-a împușcat în picior, aicea, aicea și la fluierul piciorului jos, m-a ras, m-au ciupit gloanțele,... a lovit prima dată zidul”.[15]
- Ștefan Iordănescu: „Tare s-a tras numai după lăsarea întunericului, să știți, tare de tot, adică de adevăratelea. Pe de altă parte, era în continuare foarte multă lume, adică era atât de multă lume aici în piață și în zonele adiacente că armata și miliția nu mai puteau să intre în piață, încât era clar că nu pot să îi dispersez decât dacă trag în plin.”[16]
- Cristian Pășcălău, în timpul procesului Revoluției de la Timișoara:
„-Eram chiar în intersecție, vis-a-vis, în dreaptă la biserică, la stația de taximetre
-Deci lângă Catedrală?
-Da. Se trăgea în mulțime.
-Și în acest context ați fost rănit dumneavoastră?
-Da. Când am văzut că au început să tragă am vrut să mă ascund și n-am apucat să mai fac câțiva pași…
-Și ați fost rănit?
-Da.
-Unde?
-În ceafă. În fața mea a căzut cinci șase șapte...”[17]
- Stelian Luchescu:. „Am trecut prin fața operei unde erau militarii aranjați în linie, în poziție de tragere. Am ajuns pe treptele Catedralei. Erau alte grupuri care spărgeau magazine în centru, se spărgea se dădea foc. Pe urmă, pe la 7:15 a început prima rafală de unde am fost prins. Din prima rafală am fost prins eu cu două cartușe unul în brațe și al doilea prin spate…”.[18]
Opera
Text placă
UNU: ORGANIZAREA DE ALEGERI LIBERE, DOI: LIBERTATEA CUVÂNTULUI, A PRESEI, RADIOULUI ȘI TELEVIZIUNII, TREI: DESCHIDEREA IMEDIATĂ A GRANIȚELOR DE STAT, PATRU... INTEGRAREA ROMÂNIEI...
Text bandă
Miercuri, 20 decembrie 1989, angajații marilor întreprinderi timișorene s-au alăturat protestelor și armata a intrat în cazărmi. Din balconul Operei, în fața zecilor de mii de oameni care protestau împotriva regimului, prima formațiune politică de opoziție, Frontul Democratic Român, a declarat Timișoara primul oraș liber de comunism din România.
Platformă
În data de 20 decembrie angajații din marile întreprinderi timișorene au refuzat să-și reia lucrul, mai ales că unii dintre ei pierduseră colegi sau membrii ai familiei în zilele precedente, și s-au alăturat protestelor din Piața Victoriei. Au fost trei coloane care au venit spre centru, două au ajuns în Piața Victoriei, iar una s-a oprit în fața Comitetului Județean Timiș. Coloana care venea din zona de nord și cea care venea din zona de sud s-au unit în fața Catedralei. Cei care au venit de la Pădurea Verde (UMT, ILSA, Fabrica de Ciorapi) s-au oprit în fața Consiliului Județean. În centru intrarea oamenilor s-a realizat pe la cinematograful ,,Studio”. Aceștia strigau lozinci precum: „Jos Dictatorul!”, „Libertate!”, „Nu suntem huligani!”, „Azi în Timișoara, mâine în toată țara!”, „Să fie judecat aicea în Banat!”, „Unde ne sunt morții?!”, dar și unele adresate direct soldaților: „Armata e cu noi!”, „Noi suntem poporul! Voi pe cine apărați?!”[19]. După unele mărturii, în piața se strânseseră peste o sută de mii de oameni. Mai mulți demonstranți au urcat pe TAB-uri, unii au intrat într-un dialog direct cu soldații care se găseau din fața Operei.[20]
La orele amiezii centrul orașului era în mâna revoluționarilor. Armata a încetat să acționeze violent, uzul armelor și muniției de război fiind restricționat.[21] Treptat, dispozitivele de forță s-au disipat, armata s-a retras spre cazărmi, iar trupele de Miliție și de Securitate au părăsit aliniamentele din zona centrală. Balconul de la Operă a devenit locul central al revoluției. De aici s-a auzit cu tărie vocea străzii.[22] Au existat și momente de profundă emoție, în care oamenii au îngenuncheat și au rostit o rugăciune în memoria celor uciși.
Tot de aici, în data de 21 decembrie 1989, Lorin Fortuna citea prima proclamație structurată a primei formațiuni politice de opoziție care se năștea în România: Frontul Democratic Român.[23] Între solicitările demonstranților: demisia președintelui Nicolae Ceaușescu, organizarea de alegeri libere, libertatea cuvântului, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, libertatea tuturor cultelor religioase, reforme în toate domeniile și alte doleanțe precum eliberarea celor arestați în zilele precedente, restituirea cadavrelor celor uciși.
Transcrierea textului integral (se găsește pe blogul lui Marius Mioc)[24]:
„Lorin Fortuna: Dăm citire în continuare din nou, sunt mulți care n-au auzit probabil, proclamației Frontului Democratic Român constituit la Timișoara (urale).
Unu. Frontul Democratic Român este o organizație politică. Până acum au spus nu cu politica, acum veți spune dumneavoastră! (urale) constituită la Timișoara pentru a realiza un dialog cu guvernul român în scopul democratizării țării. Frontul Democratic Român condiționează începerea acestui dialog de demisionarea președintelui Nicolae Ceaușescu. (urale) Propunem guvernului român ca bază de discuție, următoarele revendicări:
Unu. Organizarea de alegeri libere (urale).
Doi. Libertatea cuvântului, a presei, radioului și televiziunii (urale).
Trei. Deschiderea imediată a granițelor de stat (urale).
(Patru). Integrarea României în rândul statelor care garantează și respectă drepturile fundamentale ale omului (urale).
Cinci. Eliberarea neîntârziată a tuturor deținuților și dizidenților politici din România (urale). (Șase). Revitalizarea economiei naționale (urale).
Șapte. Reforma învățământului în spirit democratic (urale).
Opt. Dreptul de a manifesta liber (urale).
Nouă. Libertatea reală a cultelor religioase (urale).
Zece. Îmbunătățirea asistenței medicale și a alimentației publice (urale).
Referitor la evenimentele din Timișoara.
Unu. Cerem cu fermitate să fie trași la răspundere cei ce-au dat ordin să se tragă în popor (urale, strigăt: criminalii!).
Doi. Cerem restituirea decedaților, pentru a fi îngropați după datină, cu doliu național (urale).
Trei. Cerem eliberarea imediată a tuturor celor arestați în urma manifestației (urale).
Patru. Cerem încetarea pe viitor a oricăror represalii asupra participanților la demonstrațiile de la Timișoara (urale).
Cinci. Cerem autorităților locale recunoașterea comitetului de acțiune a Frontului Democratic Român înființat la Timișoara și inițierea unui dialog direct (urale).
Șase. Mulțumim colectivului Teatrului Național din Timișoara pentru sprijinul acordat (urale).
Frontul Democratic Român adresează țării întregi următoarea chemare:
Unu. Cerem întregului popor român să ni se alăture în lupta noastră dreaptă pentru democratizarea țării (urale).
Doi. Formați în toate orașele țării, în întreprinderi și instituții, comitete ale Frontului Român, Democratic, care să asigure coordonarea mișcării de democratizare națională (urale).
Trei. Revendicați drepturile constituționale în mod pașnic și fără violență (urale).
Patru. Intrați în grevă generală, de azi 21 decembrie 1989 până la victoria finală, cu excepția sectoarelor vitale ce nu pot fi oprite (urale).
Cinci. Frontul Democratic Român mulțumește tuturor celor ce au fost, sunt și vor fi alături de noi (urale).[25]
MĂRTURII
Primele cuvântări din balconul Operei , 20 decembrie 1989:
https://soundcloud.com/mioc-marius/timisoara-20-decembrie-1989-primele-cuvintari-din-balconul-operei
- Lorin Fortuna: „Liniște, vă rog! Cetățeni ai Timișoarei, cei pe care ne vedeți aici ne-am constituit într-un comitet de acțiune al Frontului Democratic Român. (urale) Drepturile și libertatea se câștigă în mod organizat. Fără violență! (Scandări: „Fără violență!”) Vă rugăm foarte mult, nu mai spargeți vitrine, nu provocați încăierări, nu atacați armata! Armata colaborează, ați văzut. (urale, Scandări: „Armata e cu noi!”) Așteptăm să vină reprezentanții autorităților să discutăm în mod organizat cu ei. (urale, strigăt: Noi suntem poporul! Scandări: „Jos cu Ceaușescu!”) Cetățeni ai Timișoarei! Prima condiție pe care o punem guvernului român este jos familia Ceaușescu! (urale, Scandări: „Jos cu Ceaușescu!”) Dar pentru aceasta vom lupta pașnic, pașnic, nu uitați, pașnic. A doua condiție cerem: eliberarea imediată a arestaților! (urale, cineva strigă „unde ne sunt morții?”). A treia condiție, a treia condiție: identificarea morților. (urale) Vă rog, în acest moment, un minut de reculegere pentru victimele de la Timișoara! În genunchi, toată lumea! În genunchi! … Armata, să stea pe loc! Armata să stea pe loc! (glasuri răzlețe în mulțime: Armata să stea pe loc!; Se face relativă liniște).
- Declarația lui Claudiu Iordache din balconul Operei, în data de 20 decembrie 1989: „Mi-e teamă și vouă vă e teamă, singura soluție este să rămânem împreună.”[26]
- Declarația lui Claudiu Iordache din balconul Operei: „Mă numesc Claudiu Iordache și sunt scriitor român (urale). sunt mândru de forța și curajul cu care demonstrați în legătură cu niște drepturi care vă lipsesc de zeci de ani (urale). Sunt mândru că am uitat de frica care ne-a marcat pe noi atâta timp și pentru că am venit aicea pentru ca în mod pașnic să ne exprimăm revendicările de ființe libere! (urale, scandări: „Libertate!”). Așa trăiește forța unui popor! În acest moment vorbiți în numele întregului popor român! (urale) Întregul popor român așteaptă de aici mișcarea care să ne elibereze pe toți de spaime, de nesincerități (?) îngrozitoare prin care trebuie să trecem teferi (Scandări: „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”) Uniți (?) nu ni se poate întâmpla nimic. Armata este a poporului român. Armata trebuie să ne apere! (urale, strigăte: criminalii!) Armata ne va apăra! Nu putem sfârși că avem adevărul de partea noastră! Și adevărul este de partea noastră! Încercați să aveți curajul acestui moment.”[27]
[1] Cristian Pășcălău, Procesul Timișoara, min: 23.19-23.50. https://youtu.be/bxtSCNrgkaU, min: 23:17.
[2] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Coloana manifestanților pe traseul Catedrală – Circumvalațiunii, în Lucian Ionică (cord.), Enciclopedia revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 33.
[3] Mărturie Sorin Oprea, în Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, 63 – 65, .
[4] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 69; Gino Rado, 17 dec. – Defilarea famfarei militare, în Lucian Ionică (cord.), Enciclopedia revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 53, Sorin Oprea, declarație în cadrul emisiunii Qub Arena TV: Mărturiile unui lider al Revoluției din decembrie 1989, 17 decembrie 2021.
[5] Radu Ciobotea, După revoluție, târziu..., Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995, p. 32; Dumitru Tomoni, Sorin Leia, eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 69.
[6] Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 86.
[7] Pentru textul integral al teleconferinței:
https://amintiridincomunism.wordpress.com/2019/12/17/stenograma-teleconferintei-din-17-decembrie-1989/, accesat 29.09.2022; Arhiva TVR - https://youtu.be/oGQLHYQBTFQ?t=9, accesat 19.10.2022.
[8] Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 279.
[9] Lucian Ionică (cord.), Enciclopedia revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 50.
[10] Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 95.
[11] Romeo Bălan, Victimele revoluției: Timișoara – 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 15.
[12] Romeo Bălan, Victimele revoluției: Timișoara – 1989, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 16.
[13] Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie 89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 125.
[14] Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie 89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 20.
[15] Interviu 17 decembrie Qub Atlas TV, emisiune, min. 50.
[16] Decembrie Roșu, ep. 4, https://www.youtube.com/watch?v=bxtSCNrgkaU, min. 22:47.
[17] Decembrie Roșu, ep. 4, https://www.youtube.com/watch?v=bxtSCNrgkaU, min. 23:17.
[18] Decembrie Roșu, ep. 4, https://www.youtube.com/watch?v=bxtSCNrgkaU, min. 23:41.
[19] Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 311; Florin Medeleț, Mihai Ziman, O cronică a Revoluției din Timișoara, 16-22 decembrie 1989, Muzeul Banatului Timișoara, tiraj II/ ed. I, Timișoara, 1990, p. 21.
[20] Radu Ciobotea, După revoluție, târziu..., Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995, p. 82; Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 302.
[21] Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia revoluției din Timișoara 1989, vol. I, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2014, p. 87; Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 138 - 141.
[22] Titus Suciu, Vasile Bogdan, Candelă împotriva timpului, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 23.
[23] Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 329.
[24] https://mariusmioc.wordpress.com/2008/08/26/timisoara-21-decembrie-1989-proclamatia-fdr/, accesat 26.02.2023.
[25] https://mariusmioc.wordpress.com/2008/08/26/timisoara-21-decembrie-1989-proclamatia-fdr/, accesat 01.11.2022.
[26] Claudiu Iordache, în Miodrag Milin, ‘89: despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 303.
[27] Transcrierea se găsește pe blogul lui Marius Mioc, la fel și înregistrarea audio: https://mariusmioc.wordpress.com/2008/08/24/timisoara-20-decembrie-1989-primele-cuvintari-din-balconul-operei/, min. 7.45 - https://soundcloud.com/mioc-marius/timisoara-20-decembrie-1989-primele-cuvintari-din-balconul-operei#t=0:00 , accesat 08.12.2022.
Puteți transmite opinia dvs. în secțiunea comentarii de mai jos după conectarea în cont. Pentru a vă crea un cont mergeți în colțul din dreapta sus la secțiunea Înscrie-te.
Vă rugăm oferiți referințe dacă ne transmiteți sugestii de modificări pentru a le putea analiza în detaliu.
Raportează o problemă
Este acest conținut neadecvat?
Închide dezbaterea
Care este rezumatul sau concluzia acestei dezbateri?
Detaliile comentariului
Poți vedea un singur comentariu
Poţi verifica restul comentariilor aici.
La textul de la Operă, acord de gen între subiect și nume predicativ: "Timișoara a fost declaratĂ primul oraș liber [...]"
Am văzut că s-a comentat și de alăturarea "frica care" dar în opinia mea nu e o problemă. Din ce înțeleg, oricum e un citat.
Se încarcă comentariile...