Traseul Revoluției din 1989 în Timișoara
Consultare publică (etapa de proiectare/DALI) 21 dec- 21 ian
Amplasarea și specificațiile intervenției pentru această zonă sunt evidențiate în imaginea de mai jos. 
Actualizare în urma procesului de consultare
Text placă
LUMEA NU MAI ERA LA DISCUȚII CU MILIȚIENII, CI LA LUPTE DE STRADĂ[1]
Text bandă
Sâmbătă, 16 decembrie 1989, oamenii și-au învins teama și au început să scandeze lozinci anticomuniste. Ca urmare, în zona Podul Traian și pe Bulevardul 16 Decembrie 1989 au avut loc confruntări violente între demonstranți și forțele de ordine.
Platformă
În noaptea de vineri, 16 decembrie 1989, în Piața Maria, pe străzile adiacente, precum și în zona Podului Traian (Podul de la Maria) au avut loc confruntări violente între protestatari și forțele de ordine. Oamenii scandau „Libertate!”, „România liberă!”, „Jos Ceaușescu!”, „Ceaușescu pică, nu ne este frică!”.[2]
Pentru împrăștierea demonstranților fuseseră trimise două mașini de pompieri cu tunuri de apă și trupe ale Ministerului de Interne, care au venit în zona Pieței Maria. Scutierii au intervenit, lovind oamenii cu bastoane și bâte.[3] Protestatarii au fost împinși pe străzile laterale, iar forțele de intervenție au reușit să controleze perimetrul, până la mijlocul Podului Traian.[4] Mulțimea furioasă a ripostat aruncând cu sticle, lemne și pietre de pavaj în forțele de ordine. Au avut loc adevărate lupte de stradă.[5] Trei mașini de pompieri au încercat să treacă Podul și au fost blocate, unul dintre autotunurile care trăgea cu apă a fost complet devastat și împins pe malul râului Bega și o mașină ARO a fost incendiată.[6] Confruntarea s-a prelungit, s-au făcut numeroase arestări, iar în urma ciocnirilor au fost răniți în ambele tabere, mai multe cadre de miliție având nevoie de spitalizare.[7]
La 22.45 în zonă au mai fost trimise două mașini cu apă, 100 de militari în termen și ofițeri.[8] La ora 23.30, numărul trupelor de intervenție a fost suplimentat, fiind trimiși încă 200 de militari, și au fost solicitate forțe suplimentare de la Brigada de Securitate.[9] După miezul nopții conflictele au scăzut în intensitate.[10] Au fost operate numeroase arestări.
MĂRTURII
- Sorin Oprea: „În seara de 16 Decembrie, în jurul orelor 19:30, văzând că nu se întâmplă nimic, iar pompierii cu o autospeciala ne împroșcă cu jeturi de apă, mi-a venit idea să vorbesc cu oamenii care se aflau în imediata apropiere să țină de bicicleta cu care venisem, să pot să mă urc pe ea și să le vorbesc oamenilor. M-am urcat pe bicicletă și le am strigat oamenilor: veniți luați-vă de brațe și să încercam să demonstrăm contra celor care se află de cealaltă parte a podului, milițieni cu scuturi și cască, jandarmi. Oamenii m-au ascultat și au făcut ceea ce le cerusem. Când ne-au văzut uniți, milițienii și scutierii au luat-o la fugă. O parte a fugit după ei, o parte a ramas pe loc. M-am urcat pe soclul de la capul podului și le am vorbit oamenilor si i-am îndemnat să lupte pentru democrație, pentru libertate și drepturile lor. I-am rugat să plecăm prin oraș și să anunțăm cetățenii din oraș că în Timișoara se întâmplă ceva. I-am îndemnat să se îndrepte către Catedrală, ceea ce au și făcut.
- Eugen Gherga despre evenimente, într-o scrisoare datând din 13-15 ianuarie 1990, publicată pe blogul lui Marius Mioc: „Eram pe pod, chiar în mijloc. În spatele nostru lumea se înjura cu cordonul prin care am trecut. Dar în fața noastră, pe strada dinspre Flora [restaurant pe malul Begăi], lumea nu mai era la discuții cu milițienii, ci la lupte de stradă... Lângă noi pe pod era o mașină roșie de pompieri care stătea, și un pic mai jos, în stânga, în drept cu cordonul făcut să bareze strada dinspre Flora, era o mașină argintie de pompieri. Aia din când în când pornea și îi șprițuia pe cei 100-200 de curajoși care dădeau cu pietre, cărămizi, sticle goale luate din lăzile stivuite la Flora lângă cofetărie. Ne-am zis că aici e de noi să ne batem cu miliția.”[11]
- Mărturia lui Ioan Rancz: „După câtva timp, a venit o mașină de pompieri dinspre Catedrală și a traversat Podul către Maria, care ne-a udat, după aceea s-a întors înapoi. Când a venit mașina de pompieri a doua oară, s-a terminat apa și s-a oprit pe pod. Atunci s-a spart cordonul și s-a demontat tot ce s-a putut demonta de pe mașina de pompieri și s-a aruncat în Bega.”[12]
- Tiberiu Kovács: „Dinspre Podul Maria s-au arătat unități speciale. Erau echipați identic cu cei de la „Județeană”. (Probabil că erau aceiași). Li s-au alăturat și securiști civili; înarmați cu pari, crengi rupte, bastoane. Au năvălit peste mulțime, sprijiniți de un autotun al pompierilor, care împroșca jeturi de apă.”[13]
[1] Marius Mioc, Revoluția de la Timișoara prin mărturii, Editura Partoș, Timișoara, 2019, p. 56; Eugen Gherga – relatare din revoluţie: „Au zis să rezistăm, să-i batem pe miliţieni, tot cartierul era în picioare” – Blogul lui Marius Mioc (wordpress.com), accesat 14.10.2022.
[2] Florin Medeleț, Mihai Ziman, O cronică a Revoluției din Timișoara, 16-22 decembrie 1989, Editura Muzeul Banatului Timișoara, tiraj II/ediția I, aprilie 1990, Timișoara, p. 5.
[3] Miodrag Milin, Traian Orban (coord.), Procesul de la Timișoara, vol. IV, Editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 1758.
[4] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 24.
[5] Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Cetatea de scaun, Târgoviște, 2021, p. 53, Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ediția II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 52;
[6] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 52-53, Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Cetatea de scaun, 2021, p. 62, p. 237.
[7] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 23-25; Miodrag Milin, Traian Orban (coord.), Procesul de la Timișoara, vol. IV, Editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 1759.
[8] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 26.
[9] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 26.
[10] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 26.
[11] Marius Mioc, Revoluția de la Timișoara prin mărturii, Editura Partoș, Timișoara, 2019, p. 56; Eugen Gherga – relatare din revoluţie: „Au zis să rezistăm, să-i batem pe miliţieni, tot cartierul era în picioare” – Blogul lui Marius Mioc (wordpress.com), accesat 14.10.2022.
[12] Mărturie Ioan Rancz, în Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie ’89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 172.
[13] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. a II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 50; Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 61.
Puteți transmite opinia dvs. în secțiunea comentarii de mai jos după conectarea în cont. Pentru a vă crea un cont mergeți în colțul din dreapta sus la secțiunea Înscrie-te.
Vă rugăm oferiți referințe dacă ne transmiteți sugestii de modificări pentru a le putea analiza în detaliu.
Raportează o problemă
Este acest conținut neadecvat?
Închide dezbaterea
Care este rezumatul sau concluzia acestei dezbateri?
4 comentarii
O incongruență, la Băile Neptun e scris "zona PoduLUI Decebal", iar aici e scris "zona Podul Traian". Consider că "zona Podului" e mai potrivit.
Link Băile Neptun: https://decidem.primariatm.ro/processes/traseulrevolutiei/f/57/debates/74
In seara de 16 Decembrie in jurul orelor 19:30 vazand ca nu se intampla nimic ,iar pompierii cu o autospeciala ne improsca cu jeturi de apa, mi a venit idea sa vorbesc cu oamenii care se aflau in imediata apropiere sa tina de bicicleta cu care venisem sa pot sa ma urc pe ea si sa le vorbesc oamenilor. M am urcat pe bicicleta si le am strigat oamenilor : veniti luativa de brate si sa incercam sa demonstram contra celor care se afla de cealalta parte a podului, militieni cu scuturi si casca jandarmi . Oamenii m au ascultat si au facut ceea ce le cerusem. Cand ne au vazut uniti militieni si scutierii au luat o l a fuga . O parte au fugit dupa ei ,o parte a ramas pe loc. M am urcat pe soclul de la capul podului si le am vorbit oamenilor si i am indemnat sa lupte pentru democratie pentru libertate si drepturile lor I am rugat sa plecam prin oras si sa anuntam cetatenii din oras ca in Timisoara se intampla ceva. I am indemnat sa se indrepte catre catedrala ceea ce au si facut.
La catedrala m am urcat pe trepte pina sus si le am vorbit din nou rugandui sa ma urmeze pe traseul pe care l am propus: Opera pe linga Modex, prin fata muzeului ,pe linga hotelul Continental peste podul Michelangelo pina in complexul studentesc si retur. Motoul demonstratiei era "VENITI LA CATEDRALA". Oamenii veneau din toate partile si randurile se ingrosau vazand cu ochii.Am tinut cuvintari :la Opera pe podul Michelangelo in complexul studentesc {unde am avut cel m ai frumos si puternic speach din toate care le am avut} .I am rugat pe adulti sa aibe grije de copii care erau foarte multi sa nu iese din coloana ,le amspus ca nu m ai este cale de intoarcere,si ca misiunea noastra este sa ridicam orasul sa demonstreze contra dictaturii. De la inaltimea platformei trafo care se m ai afla si astazi tot acolo cand le am vorbit am realizat ca eram o forta 9-10 000 de oameni se aflau in fata mea. Ne am reintors la Catedrala dar pe o alta ruta prin fata universitatii de vest pe podul ;
Mihai Viteazul s au podul de piatra cum ii spun eu. Aici le am tinut penultima cuvintare cand m am urcat pe unul din stalpii de l a capul podului. Ajunsi din nou in fata catedralei le am tinut ultima cuvintare indemnandui sa se intdrepte catre Circumvalatiunii pe fosta Republicii si de acolo catre Aradului ,Lipovei Buziasului iar spre dimineata sa ne vedem cu toti la Catedrala. Nu am m ai reusit sa ne terminam parcursul deoarece dupa cum se stie in Circumvalatiuniii am fost atacati si s au operat m ai mult de 700 de arestari. Cu toate arestarile facute mesajul nostru "VENITI LA CATEDRALA" afost transmis pentru ca a doua zi in 17 Decembrie nu m ai era picior de om l a Tokes iar piata Victoriei si in fata Catedralei era plin de oameni
NOTA PENTRU ORGANIZATORI: complexul studentesc si podul Mihai Viteazul nu fac parte din traseele revolutiei dintr o eroare majora si o modesta documentatie. Asa cum am spus toate dovezile vi le trimit l asfarsit
Se încarcă comentariile...