Traseul Revoluției din 1989 în Timișoara

Amplasarea și specificațiile intervenției pentru această zonă sunt evidențiate în imaginea de mai jos.

Actualizare în urma procesului de consultare

Text placă

LUMEA NU MAI ERA LA DISCUȚII CU MILIȚIENII, CI LA LUPTE DE STRADĂ[1]

Text bandă

Sâmbătă, 16 decembrie 1989, oamenii și-au învins teama și au început să scandeze lozinci anticomuniste. Ca urmare, în zona Podul Traian și pe Bulevardul 16 Decembrie 1989 au avut loc confruntări violente între demonstranți și forțele de ordine.

Platformă

În noaptea de vineri, 16 decembrie 1989, în Piața Maria, pe străzile adiacente, precum și în zona Podului Traian (Podul de la Maria) au avut loc confruntări violente între protestatari și forțele de ordine. Oamenii scandau „Libertate!”, „România liberă!”, „Jos Ceaușescu!”, „Ceaușescu pică, nu ne este frică!”.[2]

Pentru împrăștierea demonstranților fuseseră trimise două mașini de pompieri cu tunuri de apă și trupe ale Ministerului de Interne, care au venit în zona Pieței Maria. Scutierii au intervenit, lovind oamenii cu bastoane și bâte.[3] Protestatarii au fost împinși pe străzile laterale, iar forțele de intervenție au reușit să controleze perimetrul, până la mijlocul Podului Traian.[4] Mulțimea furioasă a ripostat aruncând cu sticle, lemne și pietre de pavaj în forțele de ordine. Au avut loc adevărate lupte de stradă.[5] Trei mașini de pompieri au încercat să treacă Podul și au fost blocate, unul dintre autotunurile care trăgea cu apă a fost complet devastat și împins pe malul râului Bega și o mașină ARO a fost incendiată.[6] Confruntarea s-a prelungit, s-au făcut numeroase arestări, iar în urma ciocnirilor au fost răniți în ambele tabere, mai multe cadre de miliție având nevoie de spitalizare.[7]

La 22.45 în zonă au mai fost trimise două mașini cu apă, 100 de militari în termen și ofițeri.[8] La ora 23.30, numărul trupelor de intervenție a fost suplimentat, fiind trimiși încă 200 de militari, și au fost solicitate forțe suplimentare de la Brigada de Securitate.[9] După miezul nopții conflictele au scăzut în intensitate.[10] Au fost operate numeroase arestări.

MĂRTURII

• Sorin Oprea: „În seara de 16 Decembrie, în jurul orelor 19:30, văzând că nu se întâmplă nimic, iar pompierii cu o autospeciala ne împroșcă cu jeturi de apă, mi-a venit idea să vorbesc cu oamenii care se aflau în imediata apropiere să țină de bicicleta cu care venisem, să pot să mă urc pe ea și să le vorbesc oamenilor. M-am urcat pe bicicletă și le am strigat oamenilor: veniți luați-vă de brațe și să încercam să demonstrăm contra celor care se află de cealaltă parte a podului, milițieni cu scuturi și cască, jandarmi. Oamenii m-au ascultat și au făcut ceea ce le cerusem. Când ne-au văzut uniți, milițienii și scutierii au luat-o la fugă. O parte a fugit după ei, o parte a ramas pe loc. M-am urcat pe soclul de la capul podului și le am vorbit oamenilor si i-am îndemnat să lupte pentru democrație, pentru libertate și drepturile lor. I-am rugat să plecăm prin oraș și să anunțăm cetățenii din oraș că în Timișoara se întâmplă ceva. I-am îndemnat să se îndrepte către Catedrală, ceea ce au și făcut.
• Eugen Gherga despre evenimente, într-o scrisoare datând din 13-15 ianuarie 1990, publicată pe blogul lui Marius Mioc: „Eram pe pod, chiar în mijloc. În spatele nostru lumea se înjura cu cordonul prin care am trecut. Dar în fața noastră, pe strada dinspre Flora [restaurant pe malul Begăi], lumea nu mai era la discuții cu milițienii, ci la lupte de stradă... Lângă noi pe pod era o mașină roșie de pompieri care stătea, și un pic mai jos, în stânga, în drept cu cordonul făcut să bareze strada dinspre Flora, era o mașină argintie de pompieri. Aia din când în când pornea și îi șprițuia pe cei 100-200 de curajoși care dădeau cu pietre, cărămizi, sticle goale luate din lăzile stivuite la Flora lângă cofetărie. Ne-am zis că aici e de noi să ne batem cu miliția.”[11]
• Mărturia lui Ioan Rancz: „După câtva timp, a venit o mașină de pompieri dinspre Catedrală și a traversat Podul către Maria, care ne-a udat, după aceea s-a întors înapoi. Când a venit mașina de pompieri a doua oară, s-a terminat apa și s-a oprit pe pod. Atunci s-a spart cordonul și s-a demontat tot ce s-a putut demonta de pe mașina de pompieri și s-a aruncat în Bega.”[12]
• Tiberiu Kovács: „Dinspre Podul Maria s-au arătat unități speciale. Erau echipați identic cu cei de la „Județeană”. (Probabil că erau aceiași). Li s-au alăturat și securiști civili; înarmați cu pari, crengi rupte, bastoane. Au năvălit peste mulțime, sprijiniți de un autotun al pompierilor, care împroșca jeturi de apă.”[13]

[1] Marius Mioc, Revoluția de la Timișoara prin mărturii, Editura Partoș, Timișoara, 2019, p. 56; Eugen Gherga – relatare din revoluţie: „Au zis să rezistăm, să-i batem pe miliţieni, tot cartierul era în picioare” – Blogul lui Marius Mioc (wordpress.com), accesat 14.10.2022.

[2] Florin Medeleț, Mihai Ziman, O cronică a Revoluției din Timișoara, 16-22 decembrie 1989, Editura Muzeul Banatului Timișoara, tiraj II/ediția I, aprilie 1990, Timișoara, p. 5.

[3] Miodrag Milin, Traian Orban (coord.), Procesul de la Timișoara, vol. IV, Editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 1758.

[4] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 24.

[5] Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Cetatea de scaun, Târgoviște, 2021, p. 53, Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ediția II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 52;

[6] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 52-53, Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Cetatea de scaun, 2021, p. 62, p. 237.

[7] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 23-25; Miodrag Milin, Traian Orban (coord.), Procesul de la Timișoara, vol. IV, Editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 1759.

[8] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 26.

[9] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 26.

[10] Dumitru Tomoni, 16 dec. – Confruntări din Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Timișoara, 2016, p. 26.

[11] Marius Mioc, Revoluția de la Timișoara prin mărturii, Editura Partoș, Timișoara, 2019, p. 56; Eugen Gherga – relatare din revoluţie: „Au zis să rezistăm, să-i batem pe miliţieni, tot cartierul era în picioare” – Blogul lui Marius Mioc (wordpress.com), accesat 14.10.2022.

[12] Mărturie Ioan Rancz, în Dumitru Tomoni, Pionieri și uteciști împotriva lui Ceaușescu. Decembrie ’89 în Timișoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 172.

[13] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. a II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 50; Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, vol. I, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 61.