Traseul Revoluției din 1989 în Timișoara

Amplasarea și specificațiile intervenției pentru această zonă sunt evidențiate în imaginea de mai jos.

Actualizare în urma procesului de consultare

Casa parohială

Text placă

... AM PROTESTAT... REFORMAȚI ȘI NEREFORMAȚI, MAGHIARI ȘI NEMAGHIARI[1]

Text bandă

Vineri, 15 decembrie 1989, în fața casei parohiale de pe strada Timotei Cipariu s-au adunat enoriași care au vegheat în tăcere, nemulțumiți de ordinul de evacuare a pastorului reformat. Treptat, din solidaritate, li s-au alăturat timișoreni de alte confesiuni.

Platformă

În ziua de 15 decembrie 1989 în fața casei parohiale reformate de pe strada Timotei Cipariu s-au adunat enoriași nemulțumiți de ordinul de evacuare a pastorului László Tökés.[2] Zeci de oameni au vegheat în tăcere. Spre seară s-au alăturat timișoreni de alte confesiuni.[3] Oamenii au aprins lumânări.[4] Cei care circulau cu tramvaiul au observat situația.[5] Locația era supravegheată atât de Miliție, cât și de Securitate.[6] Cu toate că la început forțele de securitate nu au intervenit, ulterior au încercat să aresteze un demonstrant, ceea ce a trezit reacția oamenilor, care au început să riposteze, au vociferat și au intervenit în ajutorul celui arestat.[7] A avut loc chiar și o confruntare violentă, care s-a terminat cu bătaia și alungarea securiștilor, moment povestit de Ștefan Iordănescu, care a fost unul dintre cei care a luat parte la eveniment.[8] Ulterior securiștii s-au întors în zonă, iar până la miezul nopții mulțimea s-a împrăștiat, dar oamenii vor reveni, într-un număr mai mare, în 16 decembrie.[9]

Piața Maria

Text placă

DUPĂ CE ȘI-A SPUS NUMELE A ÎNCEPUT SĂ STRIGE „JOS COMUNISMUL!”, „JOS CEAUȘESCU!”[10]

Text bandă

În 16 decembrie 1989, protestatarii au revenit în zona Pieței Maria într-un număr mare, de acum mobilizându-se împotriva Dictatorului și a regimului comunist. Aici s-a strigat pentru prima oară „Jos Ceaușescu!” și „Libertate!”.

Platformă

Sâmbătă, 16 decembrie 1989, oamenii au revenit în zona Pieței Maria, dar de această dată numărul lor a fost mai mare.[11] Știrile difuzate în oraș au creat premisele amplificării protestului împotriva regimului comunist. Treptat numărul celor din stradă a continuat să crească, iar spre seară, foarte mulți timișoreni se aflau în fața bisericii reformate.[12] Unii dintre ei au cerut să-l vadă pe preot, pentru a se asigura că nu se află în primejdie.[13] La un moment dat Tőkés a ieșit la fereastră, sfătuind-i pe cei aflați în stradă să se oprească, deoarece se pun cu toții într-o situație periculoasă.

 Conform mai multor mărturii, la un moment tăcerea a fost spartă de unul dintre protestatari, identificat de mai mulți martori ca fiind Tiberiu Kovács, care a strigat „Libertate!, Libertate!”, iar lumea i-a urmat exemplul.[14] Oamenii au blocat tramvaiul care venea din centrul orașului, dând jos pantograful. Acesta s-a oprit în stație și alte tramvaie au fost obligate să oprească, blocând practic toată circulația din intersecție și astfel sporind și numărul celor care protestau.[15]

Aici s-au auzit primele lozinci explicite împotriva lui Nicolae Ceaușescu. La un moment dat Daniel Zăgănescu s-a urcat pe tamburul tramvaiului și a strigat „Mă numesc Daniel Zăgănescu, nu mi-e frică de Securitate, strigați cu mine Jos Ceaușescu!”, iar strigătul a fost reluat de mulțime.[16] Cei prezenți au mărturisit că au fost momente intense, în care s-a scandat: „Libertate!”, „Jos cu realesul!”, „Jos cu dictatorul!”, „Azi în Timișoara mâine în toată țara”.[17]

În jurul orei 19.00 – 19.30, protestatarii, scandând „Jos Ceaușescu!”, s-au deplasat spre Căminele Studențești și de acolo au înaintat spre Comitetul Județean de Partid, cu scopul de a chema oamenii la revoltă.[18] Traseul urmat de coloana de manifestanți a fost Piața Maria, spre Căminele studențești, apoi Consiliul Județean, unde a avut loc prima confruntare violentă cu forțele de represiune. De aici, o mare parte din participanți a revenit în Piața Maria. Pe parcursul deplasării pe traseul Piața Maria - Consiliul Județean au fost scandate lozincile: "Jos cu Ceaușescu!", "Români, veniți cu noi!", "Lașii, lașii!", "Studenți, veniți cu noi!", "Libertate!.”[19] În zonă au fost trimise trupe de intervenție cu scopul de a supraveghea, de a bloca accesul spre Piața Maria și la nevoie pentru a dispersa mulțimea.[20]

În timpul nopții, în jurul orelor 21.30 – 22.00, o parte a manifestanților a revenit în Piața Maria unde au fost masate forțe de ordine, trupele de intervenție ale Ministerului de Interne, Securitate, Miliție, Pompieri au fost dispuse pentru a controla circulația înspre piață. [21] Ele aveau nu doar menirea de a înfricoșa, ci și pe aceea de a interveni la nevoie. Erau echipate cu cele trebuincioase pentru a dispersa mulțimea (tunuri de apă, scuturi, bastoane de cauciuc, etc.). Cei prezenți au menționat că dinspre Piața Kűttl au venit două mașini de pompieri cu tunuri de apă care aruncau jeturi și o trupă de intervenție, formată din aproximativ 200 de milițieni, ofițeri și subofițeri, în uniformă dar și civil încercând să oprească mulțimea care venea dinspre pod.[22] Ciocnirile nu au întârziat să apară. Dispozitivele de ordine au acționat violent, protestatarii au replicat, ceea ce a transformat întregul areal dintre Piața Maria și Podul Traian în unul de ample confruntări. Au existat numeroși răniți și câteva sute de demonstranți au fost arestați în acea noapte în Timișoara.[23]

MĂRTURII

• Mărturia lui Daniel Zăgănescu: „Mă numesc Daniel Zăgănescu și nu îmi este frică de Securitate, așa că strigați după mine: Jos Ceaușescu!”[24]
• Mărturia lui Ion Monoran: „Spre seară, pentru că trebuia să intru în tură, am trecut pe acasă, după care, în jur de ora 19:15, am plecat direct spre Piața Maria. În fața locuinței pastorului László Tőkés se aflau în jur de 200 de persoane. I-am recunoscut pe câțiva și, apropiindu-mă, am spus: „Avem nevoie de lideri dacă vrem să întreprindem ceva”. Deoarece am vorbit destul de tare, lumea s-a adunat în jurul nostru. Am mai spus: ”Priviți geamurile din jur și observați blițurile aparatelor de fotografiat cum sclipesc. Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să oprim tramvaiele. Numai cu 200 de oameni nu putem întreprinde nimic. Dacă ratăm acest moment, o să ne aștepte soarta celor de la Brașov din 1987”. M-am apropiat de linia de tramvai și am oprit primul tramvai. Lângă tramvai l-am observat pe Zoli Borbély hotărât, care deja trăsese pantograful tramvaiului, decuplându-l cu toate protestele vatmanului, speriat de moarte. I-am spus să urce în cabină, că nu i se va întâmpla nimic și că vom lua asupra noastră întreaga răspundere. A venit un tramvai și din sensul opus și l-am oprit și pe acesta. Câțiva „cetățeni” îmbrăcați în civil vociferau în preajmă și erau nemulțumiți de acțiunea noastră. Mi-am scos legitimația de serviciu și buletinul și mi-am declinat identitatea.„[25]
• Mărturia lui Cornel Bociort: „Lumea aprindea lumânări și, în întunericul acelei seri de decembrie, solidaritatea era impresionantă.”[26]
• Mărturia lui Adrian Kali, Arhiva de Istorie Orală a Fundației „A Treia Europă” din Timișoara: „A doua zi ne-am dus la lucru și apoi, pe la ora șase ne-am dus prin fața casei lui Tőkés. Nimeni nu intra însă înăuntru și am zis să vedem ce face - e arestat sau e înăuntru. ... Am deschis ușa, până la urmă, și s-a făcut un grup care a intrat înăuntru, inclusiv Tibi Kovacs - un prieten, a intrat aici. Când au ieșit, Tibi Kovacs a spus “hai să încercăm să facem ceva”. Eu mă urc aici, pe un copac, voi striga ceva și voi mă susțineți. A strigat “Libertate, libertate”, și atunci s-a dezlănțuit totul. Am mers apoi pe drum și am oprit tramvaiele, iar unii au urcat pe tramvaie.„[27]
• Mărturia lui Maxim Irinel, care avea 12 ani în 1989: „Sâmbătă m-am dus la Maria, la demonstrație, că vorbeau copiii. Ca să demonstrez! Am fost pe la șase până la opt seara, că mă certa tăticu’ dacă stau târziu. Acolo m-am uitat, am strigat și eu, cum striga și lumea, că era preotul ăla, Tökés sau cum îl cheamă, „Libertate!”, mai striga și „Fără violență!”, „Jos cu Ceaușescu!”, „Jos cu pantofarul!”. Lumea a blocat drumul, nu a mai lăsat să treacă tramvaiele, au spart geamul de la tramvai și s-au suit în față, pe barele alea și stăteau acolo... Apoi eu am plecat, dar fratele meu, care e în a IX-a, a rămas toată noaptea. Și el a zis că a fost Miliţie, că au fost pompieri, că au udat lumea, pe care i-a prins i-a băgat în dubă.”[28]
• Mărturia lui Alexandru Ciura: „Momentul acela n-o să-l uit niciodată. La ieșire există o treaptă. Exact când am călcat pe ea, am auzit strigându-se „Libertate”. Lozinca m-a înfiorat. Era primul strigăt revendicativ pe care-l auzeam de când mă știu... De atunci am acționat ca într-un fel de transă”[29]

[1] Iost Krisztina, în Miodrag Milin, Adrian Kali, Decembrie `89, mărturii, Altar 1989, Timișoara, 2008, p. 74.

[2] Ruxandra Cesereanu, Timișoara (15-20 December 1989) and Bucharest (21-22 December 1989), Online International Journal of Philosophy, Metabasisi.it, 2010, p. 1, accesat 10.10.2022.

[3] Dumitru Tomoni, 15 decembrie 1989 - László Tökés - prima manifestare în sprijinul său, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 8; Cronologia-Revoluției-de-la-Timișoara-din-1989-15-decembrie.pdf (memorialulrevolutiei.ro), accesat 29.08.2022.

[4] Radu Ciobotea, După revoluție, târziu ..., Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995, p. 16.

[5] Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 41.

[6] Florin Medeleț, Mihai Ziman, O cronică a Revoluției din Timișoara, 16-22 decembrie 1989, Editura Muzeul Banatului Timișoara, tiraj II/ediția I, aprilie 1990, Timișoara, p. 4, Miodrag Milin, Timişoara 15 – 21 decembrie '89, Timişoara, 1990, p. 16, apud Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 18.

[7] Miodrag Milin, Timişoara 15 – 21 decembrie '89, Timișoara, 1990, p. 18.

[8] Miodrag Milin, Timişoara 15 – 21 decembrie '89, Timișoara, 1990, p. 17-18.

[9] Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 46-47.

[10] Ion Monoran în dialog cu George Lână, în blogul lui Marius Miorc, vezi Începutul revoluției din Timișoara – Oprirea tramvaielor. George Lână în dialog cu Ion Monoran – Blogul lui Marius Mioc (wordpress.com), accesat 25.08.2022.

[11] Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 12.

[12] Miodrag Milin, Traian Orban (coord.), Procesul de la Timișoara, vol. IV, Editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 2027.

[13] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 29.

[14] Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 59, Miodrag Milin, Timișoara 15-21 decembrie 89, Timișoara, 1990, p. 31, Titus Suciu, Vasile Bogdan, Candelă împotriva timpului, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2011, p. 32.

[15] Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, Teme ale Revoluției, vol. III, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 18; Adrian Kali, Timișoara, Generația Revoluției între mit și realitate, Editura IRRD, București, 2016, p. 41.

[16] Florin Medeleț, Mihai Ziman, O cronică a Revoluției din Timișoara, 16-22 decembrie 1989, Editura Muzeul Banatului Timișoara, tiraj II/ediția I, aprilie 1990, Timișoara, p. 4.

[17] Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 50-51.

[18] Miodrag Milin, '89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, Editura Cetatea de Scaun Târgoviște, 2021, p. 62-63.

[19] Declarație Sorin Oprea, participant direct la evenimentele din seara de 16 decembrie 1989.

[20] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 26.

[21] Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 23.

[22] Radu Ciobotea, După revoluție, târziu..., Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995, p. 23; Miodrag Milin, ‘89. Despre căile risipite ale revoluției timișorenilor, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2021, p. 53; Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. I, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2014, p. 45.

[23] Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 95; Dragoș Petrescu, Explaning the Romanian Revolution of 1989, Culture, Structure, and Contingency, Editura Enciclopedică, București, 2010, p. 92.

[24] Simona Mocioalcă, 16 Decembrie 1989 – 16 Decembrie 2009, reconstituire – expoziție mobilă pe tramvaie, în Memorialul revoluției 16-22 decembrie 1989, Centru Național de documentare, cercetare și informare publică despre Revoluția din decembrie 1989, Memorial 1989, Buletin științific și de informare, 1 (6)/2010, Timișoara, p. 198; Dumitru Tomoni, 16 dec. – Oprirea tramvaielor în Piața Maria, în Lucian Ionică (coord.), Enciclopedia Revoluției din Timișoara 1989, vol. III, Teme ale Revoluției, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2016, p. 19.

[25] Gabriela Antoniu, 16 decembrie 1989, Timișoara. Un tramvai şi o dorință: Jos Ceaușescu!, 16 decembrie 1989, Timișoara. Un tramvai și o dorință: Jos Ceaușescu! | VIDEO (mediafax.ro), accesat 28.08.2022.

[26] Radu Ciobotea, După revoluție, târziu..., Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995, p. 22.

[27] Mărturia lui Adrian Kali în Interviuri din Arhiva de Istorie Orală a Fundației „A Treia Europă” din Timișoara, MemoriaTimisoarei.ro - Remember `89 - Marturii inregistrate la 7 ani de la Revolutia din 1989, accesat 25.08.2022.

[28] Dumitru Tomoni, Pionieri şi utecişti împotriva lui Ceauşescu. Decembrie ’89 în Timişoara, Editura Memorialul Revoluției 1989, Timișoara, 2015, p. 8.

[29] Dumitru Tomoni, Sorin Leia, Eroul martir de pe treptele catedralei, ed. II-a, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016, p. 31.